Parem duri la exterior, parem rezistenti, parem ca suntem indestructibili. Nimic nu e ceea ce pare totusi.

Avem scutul asta, la exterior, numit caracter, care ne apara de toate lucrurile din jurul nostru, iar la interior suntem sensibili, extrem de sensibili. De asta nimeni nu indrazneste sa-ti arate adevarata “fata”, ca sa nu sufere.

Am crezut o perioada lunga de timp ca nu e tocmai bine sa fii sensibil. Deoarece  asta te consuma destul de mult.

Insa sensibilitatea are farmecul ei pe care doar cei care sunt asa il pot intelege.

Nu exista nimic mai frumos decat sa vezi oameni care cred cu tarie in ceea ce fac, care pun pasiune in orice, oameni care empatizeaza cu tine, oameni implicati, oameni care au o lumina speciala in ochi, care vibreaza. Sunt calzi, veseli, deschisi si sunt acolo cand ai nevoie de ei.

Persoanele sensibile sunt mai grijulii, atat cu ele, cat si cu altii. Sunt autentice, nu au personalitati false. Sinceritatea este trasatura principala a caracterului lor. Acesti oameni sunt deschisi la suflet si incearca intotdeauna sa faca tot posibilul pentru a face oamenii din jurul lor sa se simta confortabil.

Sa fii sensibil la ce simti tu, sa te observi, sa simti energia celuilalt fara sa-l judeci si sa iei seama de nevoile lui, este o calitate.

Esti o persoana norocoasa daca sensibilitatea face parte din tine. Norocoasa pentru ca avantajele sensibilitatii eclipseaza acele momente in care ti-ai fi dorit sa fii ca ceilalti. Sensibilitatea nu este un defect, asa cum pare ca a a juns in zilele noastre, ci este cel mai frumos dar pe care l-ai fi putut primi.

Poate ca ar trebui sa petreci mai mult timp cu oameni ca tine, sensibili. Care vad lumea la fel ca tine, care vibreaza si se bucura de tot ce e in jurul lor, la fel ca tine. Cu oameni care ofera fara sa ceara nimic in schimb, cu oameni care impart bucuria lor cu tine. Nu ai cum sa nu-i iubesti !