Stiu ca n-am mai scris de ceva timp. Am avut o perioada in care pur si simplu nu am avut inspiratie. Apoi o perioada in care nu am mai vrut sa scriu si apoi o perioada in care am fost extrem de obosita. Am uitat cumva ca lucrul asta ma relaxeaza si ma face sa inteleg mai bine ce se intampla in jurul meu. E mai simplu atunci cand iti pui gandurile pe hartie, cred ca e aproape ca mersul la psiholog, doar ca nu-ti pune nimeni intrebari.

Astazi ma gandeam sa scriu despre noi, femeile.

Nu exista o ordine “corecta” a etapelor pe care trebuie sa le parcurgem in viata: liceu, facultate, cariera, casatorie, casa, copii. Asta e doar un drum. E bun pentru unele, nu pentru toate.

Cu mult timp in urma imi era teama ca o sa raman singura, fara ca cineva sa vrea sa stea cu mine. Imi repetam mereu ca sunt dificila si nimeni nu o sa ma suporte. M-am inselat, dar nu cu faptul ca sunt dificila, of course. Imi era teama ca n-o sa ma mai indragostesc, mi s-a intamplat oricat m-am ferit.

Oamenii ma iubesc si eu ii iubesc, in fiecare zi, chiar si in absenta. Am mai spus asta, sunt foarte norocoasa cu oamenii pe care ii atrag in preajma mea.  Eu insist ca e noroc. Nu fac nimic mai special, nu-i caut si nici nu-i triez. Apar sau ma gasesc. Si se lipesc. Si-aduc cu ei povesti intregi si vieti si drame si prietenie si iubire.

Imi era teama ca n-o sa reusesc, ca o sa traiesc in esec. Am reusit sa-mi gasesc drumul. Sunt si  momente in care vreau sa ma opresc, cand drumul mi se pare prea greu sau eu sunt prea obosita dar cumva imi gasesc mereu puterea sa mai pot un pic.

In general, lucrurile importante se leaga. Si se aseaza. Daca avem putina rabdare si credem.

Sunt asa de plictisita de vorbe si statusuri de furie, de intrebari standard. Cand esti singura, “de ce nu esti cu cineva?”, cand esti cu cineva, “cand te casatoresti?”, cand te casatoresti, “cand faci un copil?” si lista poate continua…Cum am mai scris acum ceva timp la unele dintre noi ceasul biologic bate pe alta frecventa.

Si lucrul asta ar trebui sa-l inteleaga si parintii nostri, societatea, astia care sunt plictisiti rau de viata lor si cauta sa se bage in vietile altora.

Fiecare dintre noi merita sa fie in primul rand fericita, n-ar trebui sa existe presiunea asta din partea celorlalti. Nu trebuie sa te casatoresti, sa faci copii, sa-ti iei un apartament in rate ca sa te incadrezi in standardele altora.

Nu e nimic rau in a fi casatorita, sa nu intelegeti gresit.  Insa ma uit in jurul meu si nu vad fericire.

Fiecare are timing-ul lui in viata.

Noi, femeile, avem prostul obicei de a fi prea femei.

Cand eram mici, toate visam la o nunta ca-n povesti, in care eram niste printese adevarate, iubite de niste printi frumosi si destepti. Pana la 30 de ani, ne vedeam cu inelul pe deget si cu un copil de mana. Visele se schimba insa in functie de experientele pe care le traim.

Admir femeile care au reusit sa ajunga pe treptele cele mai inalte, cele care au facut sacrificii si au varsat lacrimi din iubire, cele care au fost crescute si educate frumos, cele care au muncit si muncesc din greu sa-si construiasca in cele mai mici detalii, cariera, caracterul si personalitatea. Cele care aleg in egala masura rujurile dar si cartile, pantofii si cratita, nebunia si linistea, dar nu le pot intelege, absolut deloc, pe femeile ipocrite si frustrate. Cele care nu isi asuma actiunile, cele care au obsesii pentru “fosta” dar dorm in pat cu el, cele care se ascund sub o rochie cuminte, cele care barfesc in orice moment al zilei sau cele invidioase si rele pana in maduva oaselor.

Asa ca as vrea sa stiu unde sunt femeile alea puternice, femeile alea cu privirea mandra, alea cu principii sanatoase de viata, alea care n-au nevoie de validarea nimanui? Unde sunt femeile care nu manipuleaza dar preiau controlul asupra vietii lor? Unde sunt femeile alea care se respecta si se iubesc si care isi respecta promisiunile, in primul rand fata de ele?

Uita-te in oglinda, femeie! Nu-ti lipseste nimic!

Lasa mastile care iti acopera fata, daruieste mai mult, zambeste mai mult, lasa buna dispozitie sa te cuprinda. Nu o sa mai ai nevoie de pudra ta stralucitoare, stralucirea ta e din interior.

Mergi la cursuri, munceste, fii atenta la detalii, fii perseverenta, independenta, tu chiar poti sa cuceresti lumea si nu-ti dai seama.  Rebranduieste-ti interiorul, lumineaza-ti chipul cu zambete si poti creea tot ce vrei tu.

Tu alegi drumul pe care vrei sa mergi! Asa ca la naiba cu cea vrea societatea sau parintii cu mentalitati invechite, nimeni nu traieste in locul tau!

Nu te mai gandi la ce spun altii ci alege  sa faci cum e mai bine pentru tine, creeaza-ti bariere si nu lasa pe nimeni sa-ti strice zen-ul.

Nu lasa pe nimeni sa te faca sa crezi ca nu esti suficient de buna!

OUTFIT

Pantaloni Stradivarius

Tricou Stradivarius

Jacheta Stradivarius

Bereta Stradivarius

Borseta Stradivarius

Colier Zara